Să începem cu finalul. Care ar fi ultimele tale cuvinte pentru conducerea Octra dacă astăzi ar fi ultima zi de colaborare?
Eu sunt in general foarte statornică și când mă atașez de un brand și de oamenii din spatele lui îmi e foarte greu să mă despart și totdeauna încerc să contribui cât de mult se poate.
Cred că mesajul principal ar fi unul de recunoștință pentru că încă de când Bookster a început să facă parte din grupul Octra Holding pentru noi a fost un Level up de la Start-up-ul care eram înainte, acum am intrat în rândul companiilor adulte și ne uităm la colegii din grup și observăm că aveam foarte multe de învățat de la ei dar și multe lucruri de construit împreună. Deci, recunoștiință ar fi ideea centrală atât pentru ce am început deja să construim cu Bookster ca parte din Octra Holding, dar și la nivel personal pentru că orice întâlnire cu oamenii din grup pentru mine e foarte interesantă, le apreciez foarte mult și de fiecare dată am ceva de învățat și sunt oameni pe care îi apreciez și iau povești foarte faine de viață, nu doar din zona de birou dar și personale.
Iar acum să ne cunoaștem puțin. Cine este Teodora Rădulescu? Unde te-ai născut și crezi că ar spune profesorii tăi din generală daca i-am intreba cum ai fost?
Eu m-am născut în Alexandria, pe acolo nu se întâmplă foarte multe lucruri, este un oraș foarte mic și liniștit în care toată lumea știe pe toată lumea. Pe partea acesta de educație și dezvoltare nu ai neapărat foarte multe oportunități.
Când eram mică eram genul de elev foarte silitor care întotdeauna a încercat să învețe cât mai mult și să fie și pe placul profesorilor, deci cred că profesorii ar spune despre mine că eram un elev cuminte ascultător și dornic să învețe cât mai multe, să pună întrebări și să înțeleagă.
Dar în liceu? Știai deja ce carieră voiai să urmezi?
Eu am avut multe profesii pe care mi le imaginam. La început îmi plăceau foarte mult și încă îmi plac științele exacte, matematica, chimia, fizica. Inițial aveam ideea asta că mi-ar plăcea să fiu chimist după care mi-am dat seama că nu, de fapt îmi trebuie de fapt altceva. În liceu am intrat în contact cu lumea artei și am înțeles cumva de la lucrurile foarte fixe și ecuații și formule, am înțeles de fapt că și arta are un impact foarte bun în viețile tuturor și atunci o dădusem în extrema cealaltă voiam să fiu o profesie foarte rar întâlnită la noi în țară și anume Restaurator de artă.
Mă și documentasem, eram un proces de aplicare foarte complicat iar la un moment dat tata mi-a adus acasa, de la serviciu de la el, cumva intraseră în legătură cu cineva, o carte despre marketing, o carte care era foarte veche în care se vorbea despre cum a apărut emailul și cum noi putem să facem email marketing. Tot citind de acolo mi-am dat seama că ăsta este genul de profesie care mi s-ar potrivi pentru că face îmbinarea asta între cifre, formule, rețete de a lucra, procese și partea artistică iar atunci am zis ok, gata, eu m-am hotărât, merg pe zona de marketing. Cumva la Bookster din nou, am ocazia să fac fix această îmbinare dintre știință și artă, îmi place mie să cred, pentru partea creativă și mai ales impactul pe care îl avem în viața cititorilor noștri, prin faptul că aducem lectura mai aproape de ei și sperăm că-i inspirăm să citescă mai mult. Așa credeam că ei, de fapt noi toți putem deveni persoane mai bune decât am fost ieri.
Care a fost primul contact cu Octra Holding?
Îmi aduc aminte că noi aveam în Alexandria, când eram mică, un magazin RTC și era fix în spatele blocului meu și cum ziceam, era un loc în care nu erau foarte multe lucruri mie mi se părea că e super interesant pentru că de acolo puteam să îmi iau lucruri deosebite pentru școală.
Nu știam de Octra pe atunci, era doar un magazin de unde îmi cumpăram rechizite. După un timp acest magazin a fost transformat în Diverta. Primul contact cu Octra cred că a fost acum vreo doi ani de zile. Am cunoscut câțiva oameni din Board, mai ales pe Radu și mi s-a părut că Radu este o persoană extraordinară. Ce am observat și știu că am rămas cu gândul ăsta, mi s-a părut că mi-aș dori să învăț de la el, sau să preiau cumva o parte din curajul pe care îl are. Mi se pare că are acest dar de a te face și pe tine să ai mult mai multă Încredere în ceea ce faci. Are și mult curaj în zona de business, dar nu este un curaj care să nu se bazeze pe nimic. Mi se pare că e fix raportul corect între a îndrăzni să crezi în ceva, dar te și bazezi pe niște lucruri pe care știi că poți să le faci, pe niște cifre pe care ți le confirmă business-ul. Și de atunci asta mi-am propus eu să învăț de la Radu și cumva observ că preiau anumite lucruri de la el și sunt mulțumită de asta, iar el mă tot motivează și mă tot împinge oferindu-mi curajul ăsta să zic, da, mă, hai că putem, hai că le facem!
Noi eram destul de rezervați înainte să-l cunoaștem, în sensul în care testam de trei ori, gândeam de cinci ori și nu neapărat că nu era ok, dar genul acesta de atitudine mai rezervată, ne oprea să profităm de toate oportunitățile. Când Radu mi-a spus viziunea lui că ok, hai să încercăm să Make the Most, și tot ce ne aruncă viața să încercăm, cumva ne-a deschis un pic ochii și sper că și noi devenim mai curajoși. Dacă nu ies lucrurile așa cum ne-am dorit măcar învățăm ceva, nu e un capăt de țară.
Ce lecții ai învățat de când ești CEO?
Asta ar fi una dintre principalele lecții pe care mi le iau și la care a contribuit foarte mult și Radu. Înainte să îl cunosc pe el aveam această nemulțumire că eram destul de blocați în felul nostru de a face lucrurile și când vine cineva care nu face neapărat parte din același același Ecosistem și observă din afară niște lucruri pe care ai putea să le schimbi. Poate și teama de schimbare te poate face să spui, nu lasă că noi facem lucrurile în felul acesta, știm noi mai bine că în trecut au funcționat. Da, în trecut a funcționat, dar poate descoperim lucruri noi încercând și alte metode.
Cea mai importantă trăsătură pentru un CEO de succes este…?
Cred că este puterea de a-i motiva pe ceilalți și de a-i face să înțeleagă că în realitate, deși fiecare avem viețile noastre, la birou tragem pentru un scop comun care ne unește și care va avea un impact în viețile tuturor. Noi nu venim cu targete sau obiective ambițiose doar pentru că ne dorim să creștem business-ul ci ne dorim să creștem noi toți odată cu business-ul și brandul pe care îl reprezentăm.
De asemenea reziliența, cred că nu doar un CEO ci orice profesionist trebuie să aibă un grad mare de reziliență.
Care crezi că sunt cele mai mari greșeli pe care le fac directorii executivi?
Cred că una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face din poziția asta este să crezi că tu știi totul. Eu când mi-am construit echipa de management mi-am propus să fiu cea mai puțin inteligentă persoană din cameră. Mi se pare că trebuie să ascultăm și să înțelegem foarte bine perspectivele celorlalți ca să putem lua decizii așa cum trebuie. Dacă prin postura job-ului sau a faptului că luăm niște decizii destul de importante, avem impresia că le știm pe toate, e posibil să greșim. La firul ierbii se întâmplă multe lucruri și cred că foarte bine să ieși cât mai des din biroul tău să vorbești cu oamenii de la toate nivelurile din companie să vorbești cu clienții tăi, pentru că e foarte important să știi ceea ce nu știi și să încerci să afli.
Ce i-ai transmite unui subordonat de-al tău care ar vrea să ocupe poziția ta într-o zi?
În primul rând i-aș spune că nu trebuie să se compare cu nimeni, că fiecare își poate atinge potențialul atunci când este autentic și că n-ar trebui să se rapoteze la cei ce au ocupat funcția aceasta în trecut și să nu încerce să replice politicile sau atitudinea sau modul de a vorbi cu oamenii, deci ar fi ideea acesta de autenticitate și apropo de atașamentul de compania în care lucrezi, i-aș spune să aibă grijă de Bookster și de echipă ca și când ar fi copii sau afacerea sa.
Care a fost cea mai bună zi, cea mai mare realizare pentru tine de când ești în Octra?
E bine să te uiți la ce ai făcut în trecut și să-ți iei lecții de acolo, doar că din când în când e bine să sărbătorești și micile bucurii ale vieții și avem diverse inițiative prin care încercăm să ne bucurăm de prima lansare a cuiva, prima vânzare, prima recenzie scrisă de cineva și îmi pot aduce aminte de mult astfel de momente, dar dacă ar fi să mă gândesc la cel mai fericit moment cred că ar fi momentul în care am primit, de la prima bibliotecă de stat cu care am început să colaborăm, momentul în care am primit feedback și ne-a spus că prin colaborarea cu noi ei își permit să facă mai multe lucruri pentru comunitatea lor locală și că sunt foarte mulțumiți. Pentru noi a contat foarte mult, mai ales că noi am avut o schimbare a modelului de funcționare în trecut. Noi astăzi suntem o platformă care face matching între lecturile din biblioteci, și lucrăm atât cu blibloteci de stat cât și private din România, și cererea de lectură de la angajații din companiile din România. Făcând acest switch, acest feedback a fost validarea că ceea ce facem este bine.
Știam că în ecosistemul bibliotecilor din România lucrurile nu sunt roz și că nu primesc foarte multe fonduri, că nu au foarte multe servicii, că nu au acces la tehnologie altfel încât să-și îndeplinească misiunea de bibliotecă. Mai avea în cap și ideea cum că atunci când lucrezi cu o instituție a statului lucrurile sunt anevoioase și ei ne-au demonstrat că nu e așa că dacă ajungi la persoana potrivită care își dorește să aibă un impact prin lucrurile pe care le fac poți să construiești parteneriate minunate. Așadar, da, primul feedback de la ei ne-a bucurat super mult!
Dar cea mai mare provocare?
La începutul pandemiei, pentru că era foarte mare incertitudine. Serviciul nostru făcea livrări la clădirile de birouri și brusc clădirile de birouri s-au închis și nu știam la ce să ne așteptăm. Făcusem niște scenarii foarte sumbre. Ne-am repliat destul de repede și în prima parte, în lunile martie și aprilie am diversificat conținutul disponibil în platformă astfel încât să venim în întâmpinare nevoilor abonaților din perioada respectivă. Toată lume se întreba ce este Corona Virus, cum trebuie să ne apărăm de el, ce putem să facem? Atunci am venit cu multe lucruri în zona acesta dar și cum să gestionezi lucrul de acasă, cum să îi ții ocupați pe copii, pentru că nici școlile nu funcționau și atunci am pregătit destul de multe activități pentru copii abonaților. La o lună de zile după am reușit să punem foarte repede pe picioare serviciul de livrare acasă pe care l-am lansat atunci și a fost super folosit de abonați. Acum suntem în perioada în care încercăm să facem switch-ul invers să ne reîntoarcem la ceea ce înseamnă experiența Bookster la birou pentru că acolo are cel mai mult farmec și funcționează cel mai bine când în jurul colțului de lectură al companiei se formează și o comunitate și angajații vorbesc despre lecturile lor și își recomandă cărți… e altceva! Nu se poate compara cu experiența de a primi pur și simplu acasă cartea de la curier.
Care sunt secretele tale pentru a gestiona stresul și cum te descurci în situații dificile?
Ultima perioadă cu pandemia apoi războiul și cine știe ce mai urmează, m-a învățat că dacă suntem într-o perioadă de criză nu înseamnă că trebuie să ne panicăm. Pentru că atunci când suntem în sentimentul de panică nu mai gândim rațional și trebuie să ne oprim un pic să respirăm, să ne dăm seama că nu trebuie să reacționăm din impuls. Nu se întâmplă nimic dacă ne luăm 5 minute să ne gândim la ce urmează să facem, să respirăm de două, trei ori înainte și să ne gândim că nu e panică. Ok, e o criză, e o problemă pe care o vom depăși, dar hai să ne rațional la lucruri și să nu lăsăm teama și incertitudinea să ne compleșească. Sună clișeic dar orice criză de genul acesta vine și cu oportunități și cred că ar trebui să ne setăm mental să căutăm oportunitățile și modul în care putem să ne adaptăm cât mai bine la nou contex.
Cum îți motivezi echipa în astfel de moment dificile?
În primul rând ținând foarte aproape și comunicând în mod constant și autentic cu ei. Mai ales în perioadele în care lucrăm de acasă și vorbim printr-un ecran, e dificil să simți că suntem în aceiași barcă cu toții și că o să găsim o soluție și că nu trebuie să mergem în extrema aceea a panicii și a fricii… Așadar discutând în mod constant cu ei. De exemplu, avem în fiecare săptămână câte o discuție 1 la 1 cu fiecare coleg din subordine. Practic în discuțiile acestea vedem cum suntem fiecare la nivel emoțional și personal, dacă suntem ok. De asemenea ne uităm și la ce am învățat în săptămâna respectivă și ce ne propunem să facem în săptămâna care urmează, concentrându-ne mai ales pe lucrurile care ar putea să ne blocheze activitatea.
Cum iei deciziile? Bazat pe cifre, te consulți cu echipa sau câteodată e indicat să mergi pe instinct?
În ultimul timp încerc să-mi ascult din ce în ce mai mult instinctul, doar că încerc să îl confirm cu cifre și cu perspective cât mai diverse. Depinde de ce problemă e vorba. Atunci când cer părerea cuiva încerc întotdeauna să-mi dau seama din ce poziție îmi dă părerea respectivă și să o pun într-un context. Desigur, când sunt decizii foarte grele mă duc și la Radu și îi cer sprijinul pentru că nimic nu poate să compenseze experiența. Sigur, noi ne dorim să învățăm o mulțime de lucruri și citim foarte multe din cărți și ne luăm și lecții de acolo doar că flerul acesta de a lua decizii se construiește în timp și când ai o experiență atât de vastă așa cum are Radu, cu siguranță perspectiva lui este foarte valoroasă.
Care sunt relațiile cu editurile din România?
Eu cred că ar trebui să ajungem la înțelegerea comună că împreună putem să dezvoltăm piața de carte și nivelul de educație din România. Cred ca avem nevoie de mulți contributori în zona aceasta pentru a putea ajunge la nivelul țărilor europene la care ne uităm cu jind de fiecare dată când se fac sondaje și vedem că în România se citește o carte, două pe an și că fondurile alocate pentru achiziția de cărți sunt mult mai mici față de alte țări. Eu cred că noi am putea funcționa într-un sistem care să fie reciproc avantajos. Noi prin serviciul nostru ne dorim să creștem apetitul pentru lectură cât mai multor români și să redescopere bucuria lecturii și să înțeleagă impactul acesteia în dezvoltarea intelectului fiecăruia, iar asta nu poate însemna decât vânzări mult mai mari pentru edituri pe termen lung. Și cred că împreună am putea face niște proiecte foarte frumoase atât pentru adulți cât mai ales pentru copii, pentru că mie aici mi se pare că e important să începem. Din păcate sunt foarte multe școli care nu au nici măcar biblioteci.
Care crezi că sunt atuurile pe care le are echipa ta și ce planuri ai pentru următoare perioadă/următorii ani.
Cred că faptul că, așa cum spuneam mai devreme, cei mai mulți dintre noi am fost niște elevi silitori iar acest lucru se reflectă și în munca pe care o facem și în nivelul de calitate pe care ni l-am propus pentru experiența Bookster, pentru abonați dar și pentru companii.
Cred că am devenit foarte buni în a înțelege ce își doresc clienții de la noi și a le preîntâmpina aceste nevoi și de a construi experineță care să le aducă valoare. Colegii mei au o vorbă și spun că și dacă o să facem o cafenea o vom face super mișto. Cumva ideea aceasta de a pune clientul în mijlocul business-ului tău, ne ajută foarte mult și atunci ei zic că orice am face o să facem bine.
Ce dorim pentru viitor este să lărgim cât mai mult universul Bookster încât și mai mulți oameni să aibă contact cu noi și să promovăm lectura.
Ne uităm acum la o direcție curajoasă și anume internaționalizarea lui Bookster. Vrem să încercăm să mergem într-o altă țară din Europa cu un Mvp în primă fază și să vedem cum funcționează. Acesta e un vis pe care îl avem de mult, iar acum Radu ne-a dat curajul să îl luăm în serios.
Suntem super entuziasmati, nu știm cum să facem asta, dar cred că vom găsi o modalitate să atingem mai mulți oameni cu misiunea noastră.
Cum arată Teodora Rădulescu când ajunge acasă și lasă responsabilitățile job-ului deoparte? Ce hobby-uri ai?
Am un hobby foarte recent, tot datorită Octra Holding oarecum. Am devenit foarte pasionată de plante. Noi avem în grup o companie care se ocupă de vânzarea de plante, pentru mine de apartament, pentru alți de curte, iar prin ei mi-am descoperit această pasiune. Această pasiune mi se pare și un bun antrenament pentru răbdare pentru că nu e ca și cum ai face un puzzle și e gata. O plantă are nevoie de îngrijire pe termen lung și trebuie să ai răbdare să vezi rezultatele muncii pe care o faci astăzi. Pentru mine e super terapeutic să fac asta. Dar altfel când ajung acasă mi-am dat seama că pentru a mă putea deconecta de ce se întâmplă la birou am nevoie să îmi creez o rutină și atunci primul lucru pe care îl fac este să îmi scot cățelul la plimbare, iar asta mă ajută să ma deconectez, merg un pic prin parc, o jumătate de oră merg pe jos, e super fain. Apoi, de cele mai multe ori mă străduiesc să fac niște sport. Zic că mă străduiesc pentru că acesta este unul dintre obiceiurile pe care cumva mereu mi le-am dorit să îl fac mai ușor, dar n-am ajuns încă în punctul acela, dar știu cât de important este și atunci trag de mine sa fac asta.
Iar mai apoi, îmi văd de casă, mănânc ceva cu soțul meu, mai citesc ceva și asta e ziua.
Dar apropo de citit, de când lucrez la Bookster am început să nu mai percep neapărat cititul ca pe un hobby, ci ca pe un must-have. Noi avem o pauză zilnică de lectură, în fiecare zi între 12 și 12:30 ne oprim din tot ceea ce facem la birou, ne luăm fiecare câte o carte și ne punem pe un fotoliu și este o liniște absolută. Așadar nu, nu mai văd cititul ca pe un hobby, îl văd ca pe ceva ce este must-have în viața mea și nu am cum să îl mai scot.
Recomandă-ne un film bun pe care l-ai văzut recent/ o trupă preferată.
Am văzut chiar weekendul acesta un film care mi-a plăcut foarte mult, pe Netflix, se numește Big Eyes. Mie îmi plac foarte mult poveștile inspirate din viața reală. Filmul acesta este despre un cuplu de pictori și despre relația dintre ei. Tipa picta copilașii cu ochii foarte mari, e povestea din spate. El și-a însușit foarte mult timp drepturile pentru aceste picturi ținând-o pe ea într-o relație foarte toxică. Ea trebuia să mintă pe toată lumea din jur și să ascundă, apropo de munca pe care o făcea, iar el lua toate creditele. Povestea prin care ea a reușit să se detașeze să își dea seama că este într-o astfel de relație super dăunătoare și că nu e deloc ok, mi s-a părut super impresionantă.
Am multe formații care îmi plac. Sunt foarte happy că merg anul acesta la un concert la Imagine Dragons pentru doream să îi văd de mult timp. Pentru mine și soțul meu, Imagine Dragons e o formație de suflet, și la nunta am făcut un dans pe o melodie de la ei. În general mă duc la orice concert pe care îl prind. Vom merge și la Coldplay, la Artic Monkeys pentru că vin anul acesta la Summer Well și abia îi aștept. Îi ascultam în perioada liceului și a facultății fiind eram un fan înfocat.
Ce meseria ai practica dacă ai fi nevoit să o schimbi mâine?
Mi-ar plăcea să fac multe lucruri. Ar fi partea aceasta de organizări evenimente care mi s-a părut întotdeauna super challenging cu un impact pe care poți să îl simți la clienții tăi. Mi-ar plăcea cu siguranță un domeniu în care să am un concurent. Mi se pare că e un challenge constructiv și care te ține în priză și motivat. Nu m-am gândit foarte mult la ce aș alege dacă aș face o schimbare, cred însă că în orice domeniu aș merge aș avea lucuri de învățat care să să mă facă să devin un profesionist mai bun.
Să incheiem motivați, care e vorba/principiul care te motivează și pe care ai vrea să îl spui să zicem și unui tânăr ce tocmai a terminat liceul și își incepe viața profesională.
Noi observăm în procesul de recrutare destul de multe diferențe între cum eram noi la început de drum și cum juniorii acum. Mă gândeam că le-aș spune că e important să faci fiecare lucru pe care îl faci, cu pasiune, nu doar pentru că este un job sau pentru că trebuie ci pentru că vrei și alegi să faci asta. Cred că asta este o diferență de mindset care poate să-ți schimbe foarte mult modul în care te raportezi la toate lucrurile pe care le faci. Dacă te trezești diminieața și spui Off, trebuie să ma duc la birou astăzi. – nu știu cum pleci la drum. Dar dacă te trezești și spui, mamă ce mișto, azi am ocazia să mă duc la birou și să mă văd cu colegii mei, și îmi place jobul meu, cred că asta poate să facă toată diferența, apropo de recunoștiința pe care o manifestăm.