Omul de afaceri Octavian Radu, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali, are acum în portofoliu mai multe businessuri, printre care lanţul de librării Diverta, producătorul de componente auto Flaro şi firma de poştă Pink Post. În ultimii ani el a cumpărat un hotel la Sinaia – Ioana –, a dezvoltat afaceri în agricultură – culturi de afine –, a preluat Bookster (servicii de împrumut de carte) sau Vinexpert (distribuţie şi retail de vin). Radu a intrat în anii de boom în sectorul restaurantelor cu Vapiano şi în modă cu o serie de 10 francize printre care Debenhams sau Mandarina Duck. La momentul acela el avea planuri să iasă peste hotare. Din cauza crizei şi a concurenţei acerbe, Octavian Radu a ieşit din retail în 2013 după ce a renunţat şi la Debenhams, însă a închis treptat toate celelalte afaceri. Şi Vapiano a fost închis atunci.
„Visez la extinderea peste graniţe de ani de zile. Aveam planuri concrete acum 12 ani, dar le-a năruit criza (anterioară – n.red.). Acum, analizăm să ne extindem cu Bookster, un model de business inovativ şi modern, un fel de Glovo pentru cei care doresc să citească, o platformă care uneşte zeci de biblioteci sau zeci de mii de abonaţi. Am început să studiem legislaţia în diverse ţări, am intrat în discuţii cu jucători locali pentru eventuale achiziţii – dar ni s-au părut aşteptările lor exagerate – şi căutăm un manager potrivit care să ducă Bookster în alte state. Vom începe probabil cu Austria sau Germania, unde eu mă simt – cultural şi lingvistic – ca acasă. Ne ajută în acest sens nenumăratele firme multinaţionale care apelează deja la serviciile Bookster, oferind acest beneficiu angajaţilor, o bună referinţă pentru un start-up la firmele-soră din acelaşi grup. Avem sisteme sofisticate construite în ultimii zece ani, inclusiv modele de inteligenţă artificială, care reprezintă un avantaj competitiv faţă de cineva care s-ar apuca acum de un business asemănător.
La început, extinderea peste graniţe e o mutare riscantă, dat fiind că este plină de necunoscut, dar poate fi câştigătoare dacă succesul din România poate fi reeditat pe o piaţă mult mai mare. Încercările mele de până acum – cele din 2008 în Ungaria, Moldova şi Bulgaria – nu pot să spun că au fost câştigătoare, dar ar fi putut fi dacă nu venea criza.
Principalele provocări la o astfel de mutare sunt că nu cunoaştem piaţa la fel de bine ca pe cea din România, nu înţelegem la fel de bine cultura (mentalitatea) clienţilor şi a furnizorilor locali, nu cunoaştem obiceiurile, nu ne înţelegem cu angajaţii în limba lor maternă, dar şi altele. Şi, mai ales, spre deosebire de multinaţionale, nu avem un brand (deja cunoscut – n.red.) sau capital cu nemiluita ori alte astfel de avantaje unice, care să compenseze dezavantajele enumerate iniţial.”
